Interviu Actualitate.md cu Dmitri Torner, om de afaceri, expert şi filantrop

Î: Dmitri, Dvs. anterior aţi lansat ideea că Republica Moldova ar trebui să preia modelul Austriei, inclusiv în ceea ce ţine de politica externă….

D.T.: Aşa este. Eu într-adevăr consider că cel mai bun model de dezvoltare pe care-l poate prelua Republica Moldova este cel al Austriei. Iar dacă v-aţi referit la componenta ce ţine de politica externă, cred că ar fi cazul să menţionăm că Austria şi-a construit politica sa externă pe baza neutralităţii. Astăzi, Austria este unul din cele 6 state europene, care şi-au declarat neutralitatea, iar respectivul principiu este pe deplin funcţional, oferind beneficii reale cetăţenilor.

Î: Dar şi Moldova este stat neutru, acest principiu fiind introdus în Constituţie.

D.T.: Există o mare deosebire între neutralitatea declarată de Republica Moldova şi cea a Austriei. Şi această deosebire explică de ce în cazul Austriei neutralitatea este pe deplin funcţională, iar în cazul Moldovei – nefuncţională. Austria şi-a declarat neutralitatea în 1955 şi numai după ce s-a asigurat că aceasta e recunoscută de cele patru mari forţe de nivel mondial (SUA, URSS, Marea Britanie şi Franţa), care au învins în Războiul doi mondial şi până la un moment dat avuseră trupe ce staţionau pe teritoriul Austriei. Republica Moldova şi-a declarat neutralitatea în mod unilateral, introducând acest principiu în Constituţie în 1994. Dincolo de introducerea în Constituţie a principiului de neutralitate, Republica Moldova nu a făcut nimic pentru recunoaşterea acestuia la nivel internaţional. Aceasta şi explică în mare parte de ce neutralitatea Republicii Moldova este mai degrabă declarativă, decât funcţională.

Î: Înseamnă aceasta că Moldova trebuie să renunţă la neutralitate?

D.T.: Nici într-un caz! Principiul de neutralitate al Republicii Moldova trebuie dezvoltat, promovat în plan extern, asigurată o largă susţinere a acestuia la nivelul organizaţiilor internaţionale. Doar astfel ne putem asigura că acest principiu va deveni funcţional şi va constitui acea piatră de temelie pe care vom construi politica externă a ţării.

Î: Şi care în acest caz ar fi modelul de politică externă potrivit pentru Moldova?

D.T.: Politica externă a Republicii Moldova trebuie să poarte un caracter maximal pragmatic, iar la bază să aibă relaţii de prietenie sau de parteneriat atât cu puterile regionale, cât şi cu marile puteri ale lumii. Toate relaţiile externe ale Republicii Moldova trebuie să pornească de la respectul şi interesul reciproc. Noi suntem o ţară mică şi altfel de politică externă nu putem construi. Este o mare greşeală când se încearcă echilibristica în politica externă – noi nu ne putem permite luxul de a juca pe interesele pe care le are la moment o mare putere sau alta. Pentru că, până la urmă, cu o astfel de politică externă, oricum te poticneşti, iar consecinţele sunt devastatoare. Ţările mici, ca Republica Moldova, trebuie să aibă o politică externă deşteaptă şi corectă şi aceasta trebuie să poarte un caracter constant, permanent, dar nu sporadic, sau se schimbe de la caz la caz după cum bat vânturile geopolitice.

Î: În acest caz, ce loc şi ce rol va reveni procesului de integrare europeană în politica externă a Republicii Moldova?

D.T.: Ferma mea convingere este că relaţiile cu Uniunea Europeană nu trebuie construite reieşind din situaţii concrete care se formează la un moment dat. Integrarea europeană este un proces de maximă responsabilitate care are la bază principii clare. Sunt criterii care trebuiesc întrunite şi noi trebuie să muncim astfel încât să devenim parte a Uniunii Europene nu doar formal, ca urmare a unor situaţii geopolitice ce apar, ci realmente să întrunim toate condiţiile ce se solicită. Numai astfel vom veni în Uniunea Europeană ca membri cu drepturi depline, întrunind toate condiţiile – de la nivel de trai comparabil cu cel din ţările Uniunii Europene şi până la instituţii şi sisteme care să funcţioneze exact ca şi cele din UE. Elementul de speculă nu trebuie să-şi aibă locul când vorbim de procese atât de importante cum este integrarea europeană, căci, în acest caz, tot noi vom avea de suferit. Nivelul de viaţă nu se schimbă ca urmare a semnării unor documente sau a adoptării anumitor decizii politice – nivelul de viaţă se schimbă, dacă munceşti conştiincios, dai dovadă de responsabilitate, implementezi standarde, acţionezi consecvent pentru realizarea unor scopuri stabilite din timp. Anume astfel trebuie abordată integrarea europeană, dacă ne dorim ca ea să dea rezultate concrete în beneficiul ţării, al cetăţenilor.

Î: În opinia Dvs., cu ce organizaţii internaţionale Republica Moldova ar trebui să intensifice relaţiile de colaborare?

D.T.: Cu Consiliul Europei – în vederea preluării bunelor practici în ceea ce ţine de funcţionarea instituţiilor democratice şi implementarea reformelor (în special a reformei justiţiei); cu Organizaţia Naţiunilor Unite – mai ales în vederea recunoaşterii internaţionale a principiului de neutralitate permanentă a Republicii Moldova; cu Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa, inclusiv în vederea identificării unei soluţii paşnice şi unanim acceptate de reintegrare a ţării; cu Organizaţia Mondială a Comerţului, în vederea identificării noilor oportunităţi de dezvoltare comercial-economică. La moment există un enorm potenţial nevalorificat şi el poate fi valorificat doar prin impulsionarea cooperării cu organizaţiile menţionate.

Î: Şi la nivel de ţări concrete, care ar trebui să fie abordarea de bază a politicii externe?

D.T.: Cu Ucraina şi România – relaţiile trebuie să fie de bună vecinătate. Alternativă nu există, dacă ne dorim stabilitate şi dezvoltare. Vecinii nu ţi-i alegi – în schimb ţine de noi să creăm condiţiile necesare pentru o colaborare frumoasă, cu beneficii pentru toţi.

Cât despre marile puteri ale lumii, repet: noi nu putem avea alte relaţii decât bazate pe respect şi interes reciproc. Şi această abordare trebuie să fie una constantă, nu să se schimbe odată cu schimbarea puterii. Numai o astfel de politică externă poate să corespundă intereselor reale ale ţării, ale cetăţenilor. Restul abordărilor sunt periculoase, iar consecinţele pot fi imprevizibile.

Î: Vă mulţumesc pentru această discuţie interesantă. Sper să nu fie ultima.

D.T.: Sper şi eu şi vă mulţumesc pentru interesul manifestat faţă de punctul meu de vedere la această temă importantă.

 

Sursa – https://omniapres.md/

Î: Dmitri, Dvs. sunteţi implicat în mai multe activităţi cu caracter investiţional. Spuneţi-mi, vă rog, Republica Moldova este atractivă, din punct de vedere al investitorilor?

D.T.: Şi, da, şi nu. Şi imediat vă explic de ce. Ca şi poziţionare geografică, Republica Moldova, incontestabil, prezintă interes pentru investitori. Mai ales dacă luăm în calcul faptul că ţara poate fi o veritabilă punte de legătură între Est şi Vest. În ultimii ani, Republica Moldova a obţinut mai multe preferinţe, dat fiind calea integrării europene, pe care este angajată ferm. În acelaşi timp, indiferent de unele evenimente ce au avut loc în ultimii ani, ţara are relaţii comerciale tradiţionale cu Estul. Toate aceste momente sunt destul de importante din punct de vedere al investitorilor.

Un anumit interes pentru potenţiali investitori Republica Moldova reprezintă şi din punct de vedere al faptului că unele segmente de piaţă abia încep să se dezvolte în conformitate cu regulile economiei de piaţă. Spre exemplu, piaţa gazelor, care face abia primii paşi spre liberalizare. Iar astfel de segmente de piaţă tot timpul sunt interesante pentru potenţialii investitori.

Iar când spuneam că Moldova nu este atractivă pentru investitori, aveam în vedere faptul că la moment nu sunt întrunite un set de minime condiţii, ceea i-ar determina să vină aici şi să implementeze proiecte cu adevărat de amploare.

Î: La ce condiţii vă referiţi?

D.T.: Pentru orice investitor contează ca pe piaţa pe care vine să fie stabilitate, reguli de joc clare. Sunt lucruri extrem de importante din punct de vedere al siguranţei investiţiei. Însă, despre stabilitate şi siguranţă nu poţi vorbi atunci când ai un război în imediata apropiere a frontierelor tale. Investiţiile în astfel de condiţii sunt extrem de riscante. Eu nu zic că nu se fac investiţii, dar cei ce merg pe această cale îşi asumă conştient şi anumite riscuri. Apoi, nici situaţia internă din Republica Moldova nu poate fi numită una stabilă din toate punctele de vedere. La fel e şi cu regulile de joc, în cazul cărora nu există nici o siguranţă că nu se vor schimba mâine sau săptămâna viitoare. Investiţiile se fac în baza unor planuri stricte şi ele sunt însoţite inclusiv de analize exacte în cât timp se vor recupera şi vor începe să aducă profit. Căci până la urmă scopul investitorilor este să obţină anumite beneficii ca urmare a activităţii pe care o desfăşoară. La moment, Republica Moldova are unele probleme ce ţin de stabilitate, securitate şi reguli de joc clare. Însă eu cred că e ceva de moment şi în scurt timp lucrurile se vor schimba în bine. Atunci, se vor activiza şi procesele investiţionale.

Î: Reprezintă forţa de muncă din Republica Moldova un punct de atracţie pentru potenţialii investitori?

D.T.: Până mai ieri, acesta era un punct forte al Republicii Moldova. Aici investitorii găseau forţă de muncă relativ ieftină şi, cel mai important, forţă de muncă calificată într-o proporţie destul de mare. Însă, situaţia s-a schimbat şi acum Republica Moldova se transformă treptat dintr-un exportator de forţă de muncă într-un importator. Insuficienţa forţei de muncă (şi a celei calificate şi a celei necalificate) se resimte practic în toate domeniile importante ale economiei naţionale – de la agricultură până la industria de procesare sau industria automotive. Şi, ce este şi mai important, e faptul că forţa de muncă din Moldova s-a scumpit semnificativ în ultimii ani. Managerii, antreprenorii, pentru a-şi asigura necesarul de forţă de muncă, sunt nevoiţi să aloce mult mai mulţi bani pentru remunerarea angajaţilor decât anterior. Ştiu că în Moldova unele întreprinderi cu capital străin nu doar că le oferă angajaţilor condiţii de muncă şi protecţie socială ca în Europa, dar şi salarii care, încet-încet, se apropie de nivelul celor din unele state europene. Pentru angajaţi – asta e bine, după cum e bine şi pentru ţară, în general. Doar că aceasta face mai puţin atractivă Republica Moldova pentru potenţialii investitori şi ei pot fi înţeleşi. Dacă nu ai suficientă forţă de muncă şi dacă eşti nevoit să achiţi salarii comparabile cu cele din Europa, ai cu un motiv mai puţin să vii pe această piaţă şi atunci cauţi alternative.

Î: Cum poate fi soluţionată această problemă?

D.T.: Oamenilor nu poţi să le interzici să circule liber în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit sau a unor condiţii de lucru mai bune. Migraţia în scop de muncă e un fenomen absolut firesc şi acest lucru trebuie să fie conştientizat de toţi acei ce resimt efectele fenomenului dat. Iar dacă în rezultat apare insuficienţa forţei de muncă, atunci problema poate fi soluţionată (măcar parţial) prin liberalizarea continuă a pieţei muncii. Republica Moldova deja a făcut primii paşi în această direcţie, dar ei sunt insuficienţi pentru a soluţiona problema în totalitate. Liberalizarea pieţei muncii trebuie accelerată, însă procesul trebuie să aibă la bază analize profesioniste. Pentru că o liberalizare care nu e gândită bine din toate punctele de vedere implică şi anumite riscuri.

De rând cu liberalizarea pieţei muncii, se impun programe de stat cu un puternic caracter motivaţional, care să determine o parte din cetăţenii aflaţi peste hotare să revină acasă. Experienţa altor state arată că acest lucru este cât se poate de real.

În concluzie aş menţiona că, acţionând pe ambele căi, Republica Moldova poate relativ repede soluţiona problema legată de insuficienţa forţei de muncă, iar un rezultat ar putea fi inclusiv şi impulsionarea proceselor investiţionale.

Î: Ce alte probleme credeţi că ar trebui soluţionate pentru impulsionarea activităţilor cu caracter investiţional?

D.T.: În acest context, eu aş scoate în evidenţă câteva direcţii în care, în opinia mea, ar trebui să se acţioneze. În primul rând, cred că se impune o amplă evaluare a cadrului de reglementare a activităţii de întreprinzător. Scopul acestei evaluări trebuie să fie eliminarea ulterioară a tuturor barierelor ce împiedică buna desfăşurare a activităţilor economice şi comerciale. Acesta ar fi un puternic semnal pentru potenţiali investitori.

În al doilea rând, e necesar de accelerat reforma justiţiei. Orice investitor, atunci când vine pe o piaţă, se interesează de starea justiţiei, pentru că vrea să aibă o minimă garanţie că, în caz că lucrurile nu vor merge cum trebuie, îşi va putea apăra drepturile.

În al treilea rând, cred că se impune un dialog mult mai consistent cu investitorii deja prezenţi pe piaţă, cu scopul de a afla şi opinia lor ce nu merge bine şi ar putea fi înlăturat. Un astfel de dialog iarăşi ar fi un semnal puternic pentru potenţialii investitori privind atenţia şi deschiderea de care dau dovadă factorii decizionali din Republica Moldova.

În al patrulea rând, aş recurge şi la aşa-numita diplomaţie economică. Dacă misiunile diplomatice ale Republicii Moldova ar fi mai active din punct de vedere al promovării oportunităţilor de business, atunci, cu siguranţă, ar creşte şi interesul potenţialilor investitori de a veni pe această piaţă.

Ar mai fi multe de spus, dar eu cred că şi cele menţionate sunt suficiente pentru a răspunde la întrebarea dvs.

Î: Aţi putea numi un termen orientativ când investiţiile îşi vor face simţită prezenţa în economia Republicii Moldova la un nivel semnificativ?

D.T.: Totul depinde de un şir de factori externi şi interni. Vorbind de factori externi, am în vedere în primul rând războiul din Ucraina. Cu cât mai repede se va încheia, cu atât mai bine va fi inclusiv şi din punct de vedere al activităţilor investiţionale.

Vorbind de factori interni, am în vedere măsurile menţionate mai devreme. Dacă în direcţiile respective se va acţiona rapid şi consecvent, se va simţi efect şi din punct de vedere al atragerii investiţiilor.

Î: Vă mulţumim pentru această discuţie interesantă.

D.T.: Şi eu vă mulţumesc pentru oportunitatea de a expune aceste gânduri.

 

Sursa – https://unimedia.info/

Interviu cu omul de afaceri, expertul şi filantropul Dmitri Torner

Î: Pe lângă activităţile pe care le desfăşuraţi, Dvs. sunteţi cunoscut şi ca un vizionar, dar şi ca o persoană capabilă să pună diagnoza corectă în diferite situaţii. De aceea, vroiam să vă întreb care, în opinia Dvs., este cea mai mare problemă cu care se confruntă Republica Moldova?

D.T.: Cea mai mare problemă este că, în anii de independenţă, Republica Moldova nu a avut şi nu are nici acum o strategie de dezvoltare clară, care să pornească de la o amplă analiză pe fiecare domeniu important, ce ar scoate în evidenţă problemele existente şi paşii ce urmează să fie întreprinşi pentru soluţionarea lor. Din această mare problemă (lipsa unei strategii de dezvoltare clare şi eficiente) derivă toate celelalte probleme. Ţara trebuie administrată ca un tot întreg, eforturile ce se depun pentru redresarea situaţiei dintr-un domeniu important sau în altul trebuie să fie nu acţiuni fragmentare, ci parte a unui proces bine gândit. Nu poţi avansa în dezvoltarea economiei, atragerea investiţiilor, având un sistem al justiţiei practic nefuncţional. Nu poţi combate corupţia, fără a ridica standardele şi nivelul de viaţă în general. Nu poţi soluţiona gravele probleme cu care se confruntă sistemul de educaţie sau cel de ocrotire al sănătăţii fără a acţiona consecvent în vederea aducerii sub control a crizei demografice. Astfel de exemple vă pot aduce o mulţime, dar cred că şi cele menţionate sunt suficiente pentru a înţelege un lucru simplu – Republica Moldova are nevoie de o strategie de dezvoltare clară şi eficientă, nu de programe electorale, transpuse apoi în programe de guvernare, care abundă în lozinci şi în intenţii nobile, dar care, la modul practic, nu au cum să soluţioneze gravele probleme cu care se confruntă ţara, nemaivorbind deja de crearea premiselor pentru dezvoltarea acesteia.

Î: Ce a împiedicat Moldova să se dezvolte normal în anii de independenţă şi ce o împiedică acum?   

D.T.: Pe lângă lipsa strategiei despre care v-am vorbit mai devreme, cred că o mare problemă a fost şi este lipsa unui consens naţional asupra principalei direcţii în care trebuie să meargă ţara. Nimeni niciodată nu şi-a asumat responsabilitatea şi iniţiativa să propună o largă dezbatere de nivel republican cu implicarea partidelor, organizaţiilor societăţii civile, altor entităţi relevante, în rezultatul căreia să fie elaborat un pact naţional. Acesta ar fi urmat să conţină angajamentul clar de a mişca lucrurile într-o direcţie anume, astfel încât să nu avem schimbări majore la fiecare câţiva ani. Până la un moment dat ţara se mişcă într-o direcţie, apoi vine o nouă guvernare care schimbă direcţia şi tot aşa. Astfel, eforturile depuse o anumită perioadă pentru dezvoltarea ţării sunt reduse la zero şi ţara într-una revine în acelaşi punct de unde a pornit cândva. Se pierd ani întregi care realmente puteau fi de aur din punctul de vedere al dezvoltării ţării.

Un pact de genul celui menţionat de mine poate fi supus eventual şi unui referendum consultativ, astfel încât cetăţenii să-şi expună clar opinia privind direcţia de dezvoltare a ţării şi să oblige întreaga clasă politică, tot sectorul asociativ şi toate entităţile relevante din acest punct de vedere să aibă un comportament anume, să nu admită oscilaţii şi devieri de la scopurile deja stabilite la nivel naţional.

Şi astăzi lipsa acestui consens naţional joacă festa Republicii Moldova. Actuala guvernare spune că a pornit pe un drum nou acum mai bine de trei ani, negând tot ce a fost până la ei. Dar care e garanţia că la anul, după următoarele alegeri parlamentare, cursul nu se va schimba? Iată, aceasta e esenţa problemei despre care vă vorbesc.

Î: Ce strategie trebuie să urmeze Republica Moldova pentru a fi cu adevărat un stat înfloritor?      

D.T.: Strategia de dezvoltare a ţării, despre care v-am vorbit ceva mai devreme trebuie să se axeze pe câţiva piloni de bază: 1) stoparea declinului demografic, care are efecte devastatoare şi din punct de vedere economic, şi din punct de vedere social; 2) relansarea economiei cu un puternic accent pe liberalizare continuă, deetatizare, atragerea investiţiilor şi reforme regulatorii care să elimine toate obstacolele existente în calea liberei iniţiative antreprenoriale; 3) implementarea unei autentice reforme a sistemului justiţiei, cu accent pe profesionalism, eficienţă, echitate şi liber acces; 4) o amplă reformă a sistemului administraţiei publice centrale, dar şi a sistemului administraţiei publice locale, cu accent (în cazul celui de-al doilea) pe autonomie reală şi autosuficienţă financiară; 5) revizuirea integrală a sistemului de protecţie socială şi a celui de pensionare. Acest interviu nu ne oferă posibilitatea de a trece în revistă alte componente importante ale strategiei despre care vă vorbesc, de aceea mă opresc la cei cinci piloni menţionaţi, rolul cărora este esenţial, dacă vorbim despre o dezvoltare autentică a Republicii Moldova.

Î: Dacă ar fi să evidenţiaţi trei domenii prioritare cărora Republica Moldova trebuie să le acorde atenţie din punct de vedere al dezvoltării, care ar fi acestea?

D.T.: O prioritate absolută trebuie să fie preluarea şi implementarea noilor tehnologii. Anume aceste tehnologii determină progresul unei ţări, sporesc capacitatea ei de concurenţă şi sunt catalizatorul care impulsionează dezvoltarea tuturor domeniilor de activitate importante. Eu înţeleg că poate posibilităţile Republicii Moldova ca şi stat sunt modeste şi aceasta ar putea fi o eventuală scuză de ce ţara nu preia noile tehnologii la nivelul care s-ar cere. Dar tot timpul există şi posibilităţi alternative. Nu ştiu dacă e cazul să deschid aici parantezele, pentru că scopul meu nu este să mă produc pe post de consultant pentru cei care la moment conduc Republica Moldova. Ceea ce pot spune este că posibilităţi tot timpul există – trebuie doar să ai capacitatea de a le identifica şi valorifica.

O altă prioritate şi, totodată, o provocare ar trebui să fie valorificarea potenţialului şi a energiei tinerilor. Astăzi, tinerii aleg să plece din Moldova. Numai anul trecut ţara a pierdut circa 40 000 de tineri şi aceasta este o catastrofă. Tinerii trebuie să fie acel suflu nou când vorbim despre dezvoltarea ţării. Fără ei nu există viitor. Şi aici trebuie să-şi spună cuvântul programele de stat, cu accent puternic pe motivarea tinerilor nu doar să rămână acasă, în Republica Moldova, ci şi să-şi poată valorifica potenţialul în beneficiul ţării lor.

Încă o prioritate, în opinia mea, ar trebui să fie studierea şi preluarea modelelor de dezvoltare a altor ţări. Nu ştiu de ce, dar de fiecare dată în Republica Moldova sau se încearcă inventarea bicicletei, sau se preiau nu cele mai bune exemple de dezvoltare, sau se preiau modele bune, dar sensul acestora nu este înţeles până la capăt şi implementarea dă cu totul alte rezultate decât cele aşteptate. Personal consider că până acum Moldova niciodată nu a abordat profesionist şi cu responsabilitate problema studierii şi preluării experienţei statelor care au înregistrat rezultate cu adevărat frumoase din punct de vedere al dezvoltării. Eu sunt adeptul modelului austriac şi consider că, dacă Republica Moldova ar studia atent acest model, ar înţelege esenţa lui şi l-ar implementa aşa cum trebuie, ţara ar putea deveni cu adevărat prosperă şi dezvoltată.

Î: Ce factori externi pot favoriza dezvoltarea Republicii Moldova? 

D.T.: Republica Moldova trebuie să scoată maximum de beneficii din poziţionarea sa geografică, dar şi din preferinţele de care deja beneficiază. Ţara realmente poate deveni o punte de legătură între est şi vest – pentru aceasta avem tot de ce este nevoie. Apropierea de Uniunea Europeană, acele regimuri preferenţiale pe care le avem, fac Moldova atractivă pentru cei din est. Şi, invers, relaţiile pe care Republica Moldova le mai are cu estul pot prezenta interes pentru cei din vest. Poate nu acum, când avem războiul din ţara vecină cu toate consecinţele sale, dar pe termen scurt şi mediu – cu siguranţă. Tot de ce este nevoie este să conştientizăm enormul potenţial care există în acest sens şi să promovăm eventualele beneficii pe care le pot obţine atât cei din est, cât şi cei din vest. Şi dacă vom dace acest lucru aşa cum trebuie, vor apărea şi rezultate frumoase. Şi, apropo, o remarcă importantă – noţiunea „est” e mult mai vastă şi nu se referă doar la Rusia.

Î: Dvs. sincer credeţi că Moldova poate deveni un stat cu adevărat dezvoltat?

D.T.: Cu siguranţă! Însă doar cu condiţia că se vor întreprinde paşi concreţi măcar în direcţiile menţionate de mine în acest interviu.

 

Sursa – https://infomarket.md/

O ședință open de antrenament pentru copiii interesați de biatlon s-a desfășurat pe 10 februarie 2024 la Criuleni, Federația Națională de profil prezentând în cadrul acesteia un nou proiect de pregătire a viitorilor campioni „NEXTGEN”. Datorită armelor cu laser și țintelor mobile oferite de Uniunea Internațională de Biatlon (IBU), evenimentul a căpătat o formă captivantă și plină de aventură pentru mai mult de 50 de copii din raionul Criuleni.

În plus, copiilor le-a fost prezentat un film despre performanțele biatloniștilor din R. Moldova. Reprezentanții Federației de Biatlon sunt convinși că discipolii din domeniu se pot inspira de la juniorii din R. Moldova, care au participat anul acesta la Jocurile Olimpice de iarnă pentru tineret.

„Prima familiarizare a copiilor cu biatlonul, cu realizările adevăraților performeri, precum și posibilitatea de a se antrena cu echipament profesionist – este principalul obiectiv ce ține de educația noii generații de biatloniști din R. Moldova. Eu văd cum strălucesc ochii lor, cât de inspirați sunt! Dacă reușim să-i entuziasmăm cu acest gen de sport, atunci vom forma o „rezervă de biatlon” pentru participarea la Jocurile Olimpice de tineret-2028. Suntem siguri că ei au toate șansele să participe la competiții internaționale de anvergură și să aducă glorie pentru R. Moldova”, a declarat Președintele Federației de Biatlon, Dmitri Torner.

Acesta sa referit și la scopurile proiectului „NEXTGEN”. „Ne propunem organizarea de antrenamente deschise, crearea unor secții gratuite, întâlniri cu biatloniștii din R. Moldova în diferite raioane ale republicii. O direcție importantă trasată de „NEXTGEN” este pregătirea antrenorilor de biatlon”.

Raionul Criuleni a fost identificat ca bază pilot pentru acest proiect, în primul rând datorită faptului că antrenorul și directorul școlii sportive de aici este o biatlonistă din R. Moldova, participanta la două Olimpiade, multiplă medaliată la competiții internaționale, maestra în sport Alexandra Camenşcic.

Tot ea este și antrenoarea primei secții de biatlon pentru participanții proiectului „NEXTGEN” care va funcționa în fiecare zi de miercuri și vineri de la ora 15:30 până la 17:00, în mod gratuit, la Centrul de Tineret UNIT din Criuleni.

„Mi-a plăcut mult, mă voi antrena ca să pot accede la Jocurile Olimpice de Tineret”, a spus Sorin Rubanov, unul dintre participanții la proiectul „NEXTGEN”.

Visează să devină sportivă și Valeria Mafteuță. „Vreau să cuceresc toate medaliile și cupele!”.

Iar Mihai Chiriță și-a stabilit drept obiectiv „să se antreneze pentru a trage bine la țintă și să nu rateze”. Sanda, în vârstă de 11 ani, pentru prima dată a ținut armă sportivă în mână și a avut emoții pozitive de performanță.

Părinții, de asemenea, sunt mulțumiți de noua pasiune a copiilor: „Pentru Emilian este o motivație bună, sper că va avea realizări notabile. Este o nouă probă în Criuleni, așa că este interesant atât pentru copii, cât și pentru părinți”, a remarcat Alina Raсu.

„Eu sunt din Criuleni și doresc foarte mult ca în următorii patru ani să formăm aici o echipă de noi biatloniști, iar în echipa națională pentru Jocurile Olimpice de iarnă de tineret să fie incluși copii care astăzi sunt prezenți aici. Mă bucur că Federația inițiază foarte multe proiecte. Este un sprijin foarte mare pentru sportivi”, a declarat Alexandra Camenşcic, biatlonistă din Moldova.

Președintele Federației naționale de biatlon, Dmitri Torner, consideră că R. Moldova are toate posibilitățile de a dezvolta și alte sporturi de iarnă – schi și sanie. El nu exclude că proiectul „NEXTGEN” poate fi extins pentru a crea viitori campioni și în aceste discipline sportive.

Federația de Biatlon anunță că este disponibilă pentru cooperare cu autoritățile, comitetele părintești și profesorii de educația fizică în vederea implementării proiectului la instituții de învățământ și sport din întreaga țară.

Scopul proiectului „NEXTGEN” este popularizarea biatlonului, „TornerSportsInitiative” constituind o serie de inițiative ale președintelui Federației de Biatlon din Moldova, Dmitri Torner. Un alt obiectiv este pregătirea „rezervei de biatloniști” pentru participarea la Jocurile Olimpice de Tineret-2028, accentul fiind pus pe descoperirea tinerelor talente.

 

 

Sursa – https://www.ziarulnational.md/