Interviu Actualitate.md cu Dmitri Torner, om de afaceri, expert şi filantrop

Î: Dmitri, Dvs. anterior aţi lansat ideea că Republica Moldova ar trebui să preia modelul Austriei, inclusiv în ceea ce ţine de politica externă….

D.T.: Aşa este. Eu într-adevăr consider că cel mai bun model de dezvoltare pe care-l poate prelua Republica Moldova este cel al Austriei. Iar dacă v-aţi referit la componenta ce ţine de politica externă, cred că ar fi cazul să menţionăm că Austria şi-a construit politica sa externă pe baza neutralităţii. Astăzi, Austria este unul din cele 6 state europene, care şi-au declarat neutralitatea, iar respectivul principiu este pe deplin funcţional, oferind beneficii reale cetăţenilor.

Î: Dar şi Moldova este stat neutru, acest principiu fiind introdus în Constituţie.

D.T.: Există o mare deosebire între neutralitatea declarată de Republica Moldova şi cea a Austriei. Şi această deosebire explică de ce în cazul Austriei neutralitatea este pe deplin funcţională, iar în cazul Moldovei – nefuncţională. Austria şi-a declarat neutralitatea în 1955 şi numai după ce s-a asigurat că aceasta e recunoscută de cele patru mari forţe de nivel mondial (SUA, URSS, Marea Britanie şi Franţa), care au învins în Războiul doi mondial şi până la un moment dat avuseră trupe ce staţionau pe teritoriul Austriei. Republica Moldova şi-a declarat neutralitatea în mod unilateral, introducând acest principiu în Constituţie în 1994. Dincolo de introducerea în Constituţie a principiului de neutralitate, Republica Moldova nu a făcut nimic pentru recunoaşterea acestuia la nivel internaţional. Aceasta şi explică în mare parte de ce neutralitatea Republicii Moldova este mai degrabă declarativă, decât funcţională.

Î: Înseamnă aceasta că Moldova trebuie să renunţă la neutralitate?

D.T.: Nici într-un caz! Principiul de neutralitate al Republicii Moldova trebuie dezvoltat, promovat în plan extern, asigurată o largă susţinere a acestuia la nivelul organizaţiilor internaţionale. Doar astfel ne putem asigura că acest principiu va deveni funcţional şi va constitui acea piatră de temelie pe care vom construi politica externă a ţării.

Î: Şi care în acest caz ar fi modelul de politică externă potrivit pentru Moldova?

D.T.: Politica externă a Republicii Moldova trebuie să poarte un caracter maximal pragmatic, iar la bază să aibă relaţii de prietenie sau de parteneriat atât cu puterile regionale, cât şi cu marile puteri ale lumii. Toate relaţiile externe ale Republicii Moldova trebuie să pornească de la respectul şi interesul reciproc. Noi suntem o ţară mică şi altfel de politică externă nu putem construi. Este o mare greşeală când se încearcă echilibristica în politica externă – noi nu ne putem permite luxul de a juca pe interesele pe care le are la moment o mare putere sau alta. Pentru că, până la urmă, cu o astfel de politică externă, oricum te poticneşti, iar consecinţele sunt devastatoare. Ţările mici, ca Republica Moldova, trebuie să aibă o politică externă deşteaptă şi corectă şi aceasta trebuie să poarte un caracter constant, permanent, dar nu sporadic, sau se schimbe de la caz la caz după cum bat vânturile geopolitice.

Î: În acest caz, ce loc şi ce rol va reveni procesului de integrare europeană în politica externă a Republicii Moldova?

D.T.: Ferma mea convingere este că relaţiile cu Uniunea Europeană nu trebuie construite reieşind din situaţii concrete care se formează la un moment dat. Integrarea europeană este un proces de maximă responsabilitate care are la bază principii clare. Sunt criterii care trebuiesc întrunite şi noi trebuie să muncim astfel încât să devenim parte a Uniunii Europene nu doar formal, ca urmare a unor situaţii geopolitice ce apar, ci realmente să întrunim toate condiţiile ce se solicită. Numai astfel vom veni în Uniunea Europeană ca membri cu drepturi depline, întrunind toate condiţiile – de la nivel de trai comparabil cu cel din ţările Uniunii Europene şi până la instituţii şi sisteme care să funcţioneze exact ca şi cele din UE. Elementul de speculă nu trebuie să-şi aibă locul când vorbim de procese atât de importante cum este integrarea europeană, căci, în acest caz, tot noi vom avea de suferit. Nivelul de viaţă nu se schimbă ca urmare a semnării unor documente sau a adoptării anumitor decizii politice – nivelul de viaţă se schimbă, dacă munceşti conştiincios, dai dovadă de responsabilitate, implementezi standarde, acţionezi consecvent pentru realizarea unor scopuri stabilite din timp. Anume astfel trebuie abordată integrarea europeană, dacă ne dorim ca ea să dea rezultate concrete în beneficiul ţării, al cetăţenilor.

Î: În opinia Dvs., cu ce organizaţii internaţionale Republica Moldova ar trebui să intensifice relaţiile de colaborare?

D.T.: Cu Consiliul Europei – în vederea preluării bunelor practici în ceea ce ţine de funcţionarea instituţiilor democratice şi implementarea reformelor (în special a reformei justiţiei); cu Organizaţia Naţiunilor Unite – mai ales în vederea recunoaşterii internaţionale a principiului de neutralitate permanentă a Republicii Moldova; cu Organizaţia pentru Securitate şi Cooperare în Europa, inclusiv în vederea identificării unei soluţii paşnice şi unanim acceptate de reintegrare a ţării; cu Organizaţia Mondială a Comerţului, în vederea identificării noilor oportunităţi de dezvoltare comercial-economică. La moment există un enorm potenţial nevalorificat şi el poate fi valorificat doar prin impulsionarea cooperării cu organizaţiile menţionate.

Î: Şi la nivel de ţări concrete, care ar trebui să fie abordarea de bază a politicii externe?

D.T.: Cu Ucraina şi România – relaţiile trebuie să fie de bună vecinătate. Alternativă nu există, dacă ne dorim stabilitate şi dezvoltare. Vecinii nu ţi-i alegi – în schimb ţine de noi să creăm condiţiile necesare pentru o colaborare frumoasă, cu beneficii pentru toţi.

Cât despre marile puteri ale lumii, repet: noi nu putem avea alte relaţii decât bazate pe respect şi interes reciproc. Şi această abordare trebuie să fie una constantă, nu să se schimbe odată cu schimbarea puterii. Numai o astfel de politică externă poate să corespundă intereselor reale ale ţării, ale cetăţenilor. Restul abordărilor sunt periculoase, iar consecinţele pot fi imprevizibile.

Î: Vă mulţumesc pentru această discuţie interesantă. Sper să nu fie ultima.

D.T.: Sper şi eu şi vă mulţumesc pentru interesul manifestat faţă de punctul meu de vedere la această temă importantă.

 

Sursa – https://omniapres.md/

Î: Dmitri, Dvs. sunteţi implicat în mai multe activităţi cu caracter investiţional. Spuneţi-mi, vă rog, Republica Moldova este atractivă, din punct de vedere al investitorilor?

D.T.: Şi, da, şi nu. Şi imediat vă explic de ce. Ca şi poziţionare geografică, Republica Moldova, incontestabil, prezintă interes pentru investitori. Mai ales dacă luăm în calcul faptul că ţara poate fi o veritabilă punte de legătură între Est şi Vest. În ultimii ani, Republica Moldova a obţinut mai multe preferinţe, dat fiind calea integrării europene, pe care este angajată ferm. În acelaşi timp, indiferent de unele evenimente ce au avut loc în ultimii ani, ţara are relaţii comerciale tradiţionale cu Estul. Toate aceste momente sunt destul de importante din punct de vedere al investitorilor.

Un anumit interes pentru potenţiali investitori Republica Moldova reprezintă şi din punct de vedere al faptului că unele segmente de piaţă abia încep să se dezvolte în conformitate cu regulile economiei de piaţă. Spre exemplu, piaţa gazelor, care face abia primii paşi spre liberalizare. Iar astfel de segmente de piaţă tot timpul sunt interesante pentru potenţialii investitori.

Iar când spuneam că Moldova nu este atractivă pentru investitori, aveam în vedere faptul că la moment nu sunt întrunite un set de minime condiţii, ceea i-ar determina să vină aici şi să implementeze proiecte cu adevărat de amploare.

Î: La ce condiţii vă referiţi?

D.T.: Pentru orice investitor contează ca pe piaţa pe care vine să fie stabilitate, reguli de joc clare. Sunt lucruri extrem de importante din punct de vedere al siguranţei investiţiei. Însă, despre stabilitate şi siguranţă nu poţi vorbi atunci când ai un război în imediata apropiere a frontierelor tale. Investiţiile în astfel de condiţii sunt extrem de riscante. Eu nu zic că nu se fac investiţii, dar cei ce merg pe această cale îşi asumă conştient şi anumite riscuri. Apoi, nici situaţia internă din Republica Moldova nu poate fi numită una stabilă din toate punctele de vedere. La fel e şi cu regulile de joc, în cazul cărora nu există nici o siguranţă că nu se vor schimba mâine sau săptămâna viitoare. Investiţiile se fac în baza unor planuri stricte şi ele sunt însoţite inclusiv de analize exacte în cât timp se vor recupera şi vor începe să aducă profit. Căci până la urmă scopul investitorilor este să obţină anumite beneficii ca urmare a activităţii pe care o desfăşoară. La moment, Republica Moldova are unele probleme ce ţin de stabilitate, securitate şi reguli de joc clare. Însă eu cred că e ceva de moment şi în scurt timp lucrurile se vor schimba în bine. Atunci, se vor activiza şi procesele investiţionale.

Î: Reprezintă forţa de muncă din Republica Moldova un punct de atracţie pentru potenţialii investitori?

D.T.: Până mai ieri, acesta era un punct forte al Republicii Moldova. Aici investitorii găseau forţă de muncă relativ ieftină şi, cel mai important, forţă de muncă calificată într-o proporţie destul de mare. Însă, situaţia s-a schimbat şi acum Republica Moldova se transformă treptat dintr-un exportator de forţă de muncă într-un importator. Insuficienţa forţei de muncă (şi a celei calificate şi a celei necalificate) se resimte practic în toate domeniile importante ale economiei naţionale – de la agricultură până la industria de procesare sau industria automotive. Şi, ce este şi mai important, e faptul că forţa de muncă din Moldova s-a scumpit semnificativ în ultimii ani. Managerii, antreprenorii, pentru a-şi asigura necesarul de forţă de muncă, sunt nevoiţi să aloce mult mai mulţi bani pentru remunerarea angajaţilor decât anterior. Ştiu că în Moldova unele întreprinderi cu capital străin nu doar că le oferă angajaţilor condiţii de muncă şi protecţie socială ca în Europa, dar şi salarii care, încet-încet, se apropie de nivelul celor din unele state europene. Pentru angajaţi – asta e bine, după cum e bine şi pentru ţară, în general. Doar că aceasta face mai puţin atractivă Republica Moldova pentru potenţialii investitori şi ei pot fi înţeleşi. Dacă nu ai suficientă forţă de muncă şi dacă eşti nevoit să achiţi salarii comparabile cu cele din Europa, ai cu un motiv mai puţin să vii pe această piaţă şi atunci cauţi alternative.

Î: Cum poate fi soluţionată această problemă?

D.T.: Oamenilor nu poţi să le interzici să circule liber în căutarea unui loc de muncă mai bine plătit sau a unor condiţii de lucru mai bune. Migraţia în scop de muncă e un fenomen absolut firesc şi acest lucru trebuie să fie conştientizat de toţi acei ce resimt efectele fenomenului dat. Iar dacă în rezultat apare insuficienţa forţei de muncă, atunci problema poate fi soluţionată (măcar parţial) prin liberalizarea continuă a pieţei muncii. Republica Moldova deja a făcut primii paşi în această direcţie, dar ei sunt insuficienţi pentru a soluţiona problema în totalitate. Liberalizarea pieţei muncii trebuie accelerată, însă procesul trebuie să aibă la bază analize profesioniste. Pentru că o liberalizare care nu e gândită bine din toate punctele de vedere implică şi anumite riscuri.

De rând cu liberalizarea pieţei muncii, se impun programe de stat cu un puternic caracter motivaţional, care să determine o parte din cetăţenii aflaţi peste hotare să revină acasă. Experienţa altor state arată că acest lucru este cât se poate de real.

În concluzie aş menţiona că, acţionând pe ambele căi, Republica Moldova poate relativ repede soluţiona problema legată de insuficienţa forţei de muncă, iar un rezultat ar putea fi inclusiv şi impulsionarea proceselor investiţionale.

Î: Ce alte probleme credeţi că ar trebui soluţionate pentru impulsionarea activităţilor cu caracter investiţional?

D.T.: În acest context, eu aş scoate în evidenţă câteva direcţii în care, în opinia mea, ar trebui să se acţioneze. În primul rând, cred că se impune o amplă evaluare a cadrului de reglementare a activităţii de întreprinzător. Scopul acestei evaluări trebuie să fie eliminarea ulterioară a tuturor barierelor ce împiedică buna desfăşurare a activităţilor economice şi comerciale. Acesta ar fi un puternic semnal pentru potenţiali investitori.

În al doilea rând, e necesar de accelerat reforma justiţiei. Orice investitor, atunci când vine pe o piaţă, se interesează de starea justiţiei, pentru că vrea să aibă o minimă garanţie că, în caz că lucrurile nu vor merge cum trebuie, îşi va putea apăra drepturile.

În al treilea rând, cred că se impune un dialog mult mai consistent cu investitorii deja prezenţi pe piaţă, cu scopul de a afla şi opinia lor ce nu merge bine şi ar putea fi înlăturat. Un astfel de dialog iarăşi ar fi un semnal puternic pentru potenţialii investitori privind atenţia şi deschiderea de care dau dovadă factorii decizionali din Republica Moldova.

În al patrulea rând, aş recurge şi la aşa-numita diplomaţie economică. Dacă misiunile diplomatice ale Republicii Moldova ar fi mai active din punct de vedere al promovării oportunităţilor de business, atunci, cu siguranţă, ar creşte şi interesul potenţialilor investitori de a veni pe această piaţă.

Ar mai fi multe de spus, dar eu cred că şi cele menţionate sunt suficiente pentru a răspunde la întrebarea dvs.

Î: Aţi putea numi un termen orientativ când investiţiile îşi vor face simţită prezenţa în economia Republicii Moldova la un nivel semnificativ?

D.T.: Totul depinde de un şir de factori externi şi interni. Vorbind de factori externi, am în vedere în primul rând războiul din Ucraina. Cu cât mai repede se va încheia, cu atât mai bine va fi inclusiv şi din punct de vedere al activităţilor investiţionale.

Vorbind de factori interni, am în vedere măsurile menţionate mai devreme. Dacă în direcţiile respective se va acţiona rapid şi consecvent, se va simţi efect şi din punct de vedere al atragerii investiţiilor.

Î: Vă mulţumim pentru această discuţie interesantă.

D.T.: Şi eu vă mulţumesc pentru oportunitatea de a expune aceste gânduri.

 

Sursa – https://unimedia.info/